VAGOTONIE
vagotonie, s. f. / vagotonia, vagotony. [Lat. vagus sr ratacitor, imprecis, ne-definit; gr. tonos = ten-siune..} Stare, uneori constitutionala, de hiperexcitabilitate a nervului vag, manifestata prin predominarea actiunii sistemului parasimpatic asupra diferitelor organe. In esenta, v. se traduce prin instabilitate vasomotorie, bradicardie cu hipotensiune arteriala si tendinte sincopale, atonie veziculara, constipatie, tulburari de sudatie, spasme motorii involuntare si dureroase, hipoestezie a corneei si faringiana. Sin.: parasimpaticotonie.