VENTILATIE
ventilation, s. f. / ventilation. [Lat. ven-lilulio, -onis = e^pwiere (a vant, de [a ventiliirc = a agita in aer. 1) Ansamblul fenomenelor dinamice (fizicomecanice) care conditioneaza mobilizarea aerului din ambianta in interi-orul cailor aeriene respiratorii. 2) Procesul de schimb intre aerul pulmonar si aerul ambiental. 3) Volumul gazos mobilizat timp de un minut de un subiect aflat in repaus. V. si in con-tinuare.